Partidul unic si laissez-faire

Citeam aseară declaraţia asta a lui Liviu Dragnea: “Câțiva colegi din teritoriu au spus că ar fi valid un Guvern format din PSD și PNL.” şi râdeam aşa uşor amar în colţul gurii pentru că pe de o parte un amic de-al meu îmi zice: “ăsta va fi un super USL!” iar eu mi-am adus aminte de ziaristele mele preferate: Andreea Devreme şi Alexa Vulpe care au tot scris despre asta de mult timp.
Acum e cazul să vă pregătiţi să vedeţi o chestie care se numeşte partidul unic, pentru cei mai bătrâni un soi de PCR reformat din temelii, pentru cei mai tineri ceva ce nu e nici de stânga, nici de dreapta ci un soi de “să fie bine ca să nu fie rău pentru noi”. Unde “noi” sunt ei, nu noi.
14333131_1063174013778406_3228995719727594063_nPentru că noi atât am putut şi cu atât ne-am mulţumit cu :”să pice Ponta, ole!” Şi a picat dar după aia nu am mai făcut nici un follow up la toată povestea (aş dori să vă reamintesc că sediul PSD din Kiseleff nu are decât o sigură ieşire şi gardurile suficient de mari ca să nu poate fi sărite, dar lumea uită repede treaba asta), ne-am indignat niţeluş din canapea, am dat like-uri la postări revoluţionare dar… dar politica nu se face pe Facebook, se face în stradă printre oameni. Am stat şi ne-am indignat în scris despre porcăriile făcute de PSD şi PNL în cârdăşie, vai că Marian Munteanu omul ruşilor, că vai papagalul ăla de la PRU racolează oameni şi omul cui e de fapt când se vedea de la o poştă că e omul lui Ponta.
Din păcate opoziţia nu se face pe Facebook, şi nici pe la Green Hours sau La Macaz ci în stradă, iar strada va asista liniştită la revenirea partidului unic pentru că cei care au votat PNL se vor simţi reprezentaţi, cei de la PSD la fel iar cei care nu vor ieşi la vot vor trebui să vadă cine îi reprezintă şi pe ei.
Până la urmă istoria e un cerc care se tot repetă, dar dacă nu înveţi nimic din ea este doar vina ta, nu a celorlalţi.

1 Comment

Filed under Uncategorized

Mici corifei ai plânsetului national şi şapca lipsă a lui Dacian Cioloş

Mă enervez degeaba de fiecare dată când citesc câte un panseu de valoare la adresa Guvernului Cioloş lansat pe aici de către foşti guvernanţi mai mult sau mai putin iluştri.
Nu, nu mi l-am transformat un superman-ul debirocratizării şi nici a reformei politice din ţara asta şi nici nu sunt un om care crede că acest guvern face toate lucrurile bine. Nu, dar nici să nu exagerăm.

Văd că diverşi demnitari de rangul unu sau doi din fostele guverne ale României că agită stindardul reformei. Hai să fim serioşi, mulţi din cei care au fost la guvernare, din PSD, PNL, PDL, UDMR şi ce mai vreţi voi au luat nişte structuri anchilozate şi nu au făcut aproape nimic sau aproape nimic, doar le-au mângâiat pe frunte şi ieşeau la televizor şi ne anunţau ei cum se luptă cu sistemul anchilozat şi cu greaua moştenire a regimului trecut. A făcut şi victor ponta în 2012 în iarna după ce din mai tot el era prim ministru au făcut-o şi tehnocraţii dar puţin mai aplicat cu cifre şi date astfel încât un public cât de cât avizat să înţeleagă că, nene, ăia au cam stat şi au frecat-o la rece, de fapt nu, nu au stat ci au furat cam cât au putut după care s-au lăudat cu măreţele realizări.
De la Victor Ponta la diverşi corifei mici ai lui gen Diaconu & Co sau foşti demnitari PDL stau pe după colţuri să bage băţul prin gard vizavi de ce face Ciolos. Dacă a zburat la economy se întreabă dacă a stat la coadă la paşapoarte, dacă a stat la paşapoarte, a stat şi la coadă de check-in, şi dacă şi la asta stat cum a ajuns la aeroport cu taxiul pentru că se ştie ce mizerie este acolo. Şi dacă toate astea primesc răspuns atunci e o problemă, nu are şapcă.

Senzaţia mea, aşa din fundul clasei, e că toţi ţuţerii ăştia ar cam trebui să tacă din gură pentru că singura lor calitate este că ştiu să se plângă de lucruri pe care ei ar fi trebuit să le facă acum doi, trei, patru, zece ani şi după aceea să se plângă ca nişte mucoşi care nu mai sunt băgaţi în seamă.

Închei cu un citat din înţelepciunea poporului dac, atât de drag tuturor populiştilor rataţi: după război mulţi viteji se arată!

2 Comments

Filed under Uncategorized

Ce e de facut?

Florin Citu spune într-o postare pe Facebook: nici nu mai ştiu cum să fac.. când votez iau ţeapă, când ies în stradă iau ţeapă… Ce variante mai am în afară de 1. Votat. 2. Ieşit în stradă. 3 votat. 4 ieşit în stradă… etc?

E o întrebare pe care mi-am pus-o şi eu văzând rezultatul alegerilor din această primăvara. Toată lumea susţine DNA, toată lumea urăşte corupţia dar în schimb votează corupţi. La fel se va întâmpla şi la alegerile din această toamnă. Parlamentul are o cotă de încredere care ajunge undeva sub genunchiul broaştei şi totuşi cum scăpăm de ei?

Nu, nu de parlament ca instituţie ci de parlamentari?

Toate revoluţiile din lume au fost începute de către oameni nervoşi. Bun. Dar cam cât de nervoşi ar trebui a fie de data asta românii după zilele de marţi şi miercuri? Nu văd încă un român care să se întâlnească cu vreun parlamentar şi să arunce în el cu ouă coclite sau roşii putrezite. Pentru că suntem un popor iubitor şi blând şi care are nişte percepte care s-au întipărit în ADN-ul românesc care este tatuat cu următoarele mesaje – “Capul plecat sabia nu-l taie” şi “chiar dacă a furat, uite şi el a făcut ceva pentru noi maică”

Manifestaţiile, mai nou, se fac după program în faţa unor clădiri goale sau la o distanţă apreciabilă da guvern astfel încât efectul lor tinde către zero. Dacă te oripilezi pe Facebook ai un grup restrâns de oameni care te citesc şi care au aceleaşi păreri cu tine iar despre petiţiile on-line, pot spune că au tot atât efect cam cât are o frecţie cu Carmol la un picior de lemn.

Şi chiar dacă apare vreo manifestaţie serioasă, autorităţile şi parlamentarii nu fac decât să ridice capacul oalei sub presiune pentru ca mai târziu să se întoarcă la treburile pe care ei le ştiu mai bine, să guverneze prost în cazul guvernelor politice sau să fure în general în cazul parlamentarilor.

Greva fiscală pare că nu este o soluţie pentru că deh statul deţine metode coercitive numai în cazul în care tu îi eşti dator lui, în sens invers nu există nici o pârghie prin care să faci statul să recunoască că a greşit sau că a încasat ilegal nişte impozite şi taxe.

Ce e e făcut? (ştiu sună a lenin întrebarea asta)

E timpul ca partidele nou apărute să înţeleagă ce şansă au şi să facă dracului ceva. USR întârzie să apară, M10 a dispărut de tot în peisaj, PMP face alianţe cu PSD în consiliile judeţene.

Cum dracu scapi de un parlament corupt, incompetent şi analfabet?

Dacă are cineva idee să îmi spună şi mie.

Mulţumesc!

1 Comment

Filed under Miorita laie laie bucalaie, Povesti nemuritoare

Fotbal si partide

Nu mă pricep la fotbal şi nici nu m-am priceput niciodată, dar nah ca tot românul cu o părere eu nu pot decât să fac o pararlela între ce văd că se întâmplă de ceva vreme în fotbalul românesc şi politica dâmboviţeana.

Şi fotbalul şi politica sunt bolnave. Sunt bolnave de vedetism, bolnave de vanitate şi de orgoliu. După fiecare victorie a unui partid ca şi după fiecare victorie a naţionale de fotbal apară trepăduşii care practică un sport de succes în România, pupatul în cur. Bine, campionii absoluţi sunt cei de la Antena 3 cu rezervele lor de la Ghiţă TV, având antrenori pe Mihai „Buze reci” Gâdea unii şi Victor „Lingăul” Ciutacu ceilalţi.

De fapt, dacă te uiţi mai atent, regele este gol şi plin de răni.

Naţionala de fotbal a României a stat ani de zile atârnată de gheata lui Mutu care dintr-o mare speranţă a devenit un fost jucător undeva prin India parcă, în politică la fel PSD-ul a stat în trena lui Victor Ponta care şi el a pornit ca speranţă şi ajuns inculpat pentru diverse mizerii făcute.

Naţionala de fotbal nu are viitor pentru că nici un club din românia nu îşi mai creşte juniorii, cele două partide mari din România, PSD şi PNL nu au juniori de succes pentru că toate funcţiile importante din partid sunt păstrate pentru  juniorii  şefilor partidului.

Nu poţi înlocui o întreagă naţionala de fotbal pentru că nu ai de unde să iei jucători noi la fel cum nu poţi face reforma clasei politice pentru că lumea nu mai are încredere în partide. Şi în plus nici nu poţi reforma stilul de joc cu oamenii vechi ai naţionalei antrenate de un antrenor rămas tehnic undeva în anul 1994 la fel cum nu poţi reforma clasa politică cu aceiaşi oameni care apar de ani şi ani la televizor şi sunt la fel aleşi de fiecare dată.

„Tata a plecat cu jumătate dintre iconiţe, cu cealaltă jumătate mergem noi acum. E primul European la care mergem, cu tata pe bancă”, a declarat unul dintre fiii lui Iordănescu.” (de aici)

Untitled

Naţionala ca şi politica ar trebui să fie nişte lucruri dinamice astfel încât să ofere ceva. Acum ele nu oferă nimic şi nici nu vor oferi prea curând.

Din bube, mucegaiuri şi noroi nu poţi construi un bici şi nici nu poţi crea minuni. E simplu.

La fel ca şi la naţionala de fotbal, în politica română toată lumea fuge de răspundere dar când e vorba să se lupte la fotbal cu Albania şi în politică cu Burundi sunt lei până la proba contrarie când, brusc, îşi dau seama de adevărata lor valoare care din păcate tinde către zero, zero barat.

Pe marginea terenului stau suporterii care aşteaptă ca naţionala să învingă iar partidele să şi facă ceva în interesul cetăţenilor. Suporterii rămân cu aşteptarea, naţionala face ce ştie ea mai bine, pierde, iar partidele odată ce au ajuns în parlament lucrează pentru camarila lor.

Nimic nu este mai obişnuit în România decât fotbalul şi partidele clasice. Dar poate lumea începe să se uite acum şi la rugby sau la handbal sau la volei şi acolo e speranţă, mai mare decât în fotbal, au apărut USB, POL şi toate celelalte partide care împreună, indiferent de culoarea politică poate că vor reuşi să spargă monopolul partidelor clasice.

Comments Off on Fotbal si partide

Filed under Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana

Sa intelegem lucruri simple

O întreagă pleiadă de oameni încearcă de prin 2014, toamnă târzie, să inţelega cum de a câştigat Iohannis. O altă mulţime de oameni vor să înţeleagă de ce a pierdut Victor Ponta. Iar un pâlc de oameni se întreabă ce se întâmplă şi de ce pierde acelaşi Iohannis simpatia electoratului.

Păi să o luăm simplu, de la sfârşit la început:

a micuţ) sau simpatia – Domnule cu asta te naşti. Ai sau nu ai carismă. Ori e alb ori e negru, gri în problema asta nu există. Iohannis nu a fost simpaticul nimănui. Dar lumea a avut ceva aşteptări de la el. Şi a aşteptat. Şi a aşteptat. Pas cu pas cu pas cu pas. Până când din cauză de atâţia paşi Preşedintele s-a împiedicat şi a dat cu nasul de realitatea crudă. Ce să faci să îi aperi pe unii care au relativ cam aceleaşi probleme locative sau să ţii partea statului pe care îl guvernezi. Fiind înconjurată de consilieri imberbi şi fără testicule, preşedintele a ales problemele în detrimentul statului. Nu e Fizica cuantică aici – deşi cred că măcar la asta s-ar putea să se priceapă – e bun simţ pur şi simplu. Iar el a reuşit să dărâme singurul mit care dăruieşte de la Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei.
Şi a mai reuşit să facă ceva, din ANAF. Să îl facă simpatic, chestie care chiar nu a reuşit-o nimeni de la Brâncoveni încoace.

b micuţ) De ce a pierdut Victor Ponta. Păi nu a pierdut din cauză de Facebook şi nici din cauză de politici economice foarte proaste (nu nu economia interesează electoratul român). Victor Ponta a pierdut, aşa cum pierde acum şi Iohannis din cauza consilierilor. Sau mă rog o parte a consilierilor ceva mai gureşi şi mai dedicaţi cauzei care au crezut că dacă au o campanie absolut sufocantă şi lejer naţionalistă de prost gust, consiliatul va câştiga. Ete că nu s-a întâmplat asta. Ba mai mult aceiaşi consilieri l-au sfătuit, greşit şi au făcut ceea ce spune englezul – unleash the dogs of war – unde dogs of war sunt Gabriela Vrânceanu Firea-Pandele sau domnul al chel de la PSD care e adus în studiouri TV mai mult pentru că face atmosferă şi îi ia locul mai demult dispărutului Corneliu Vădim Tudor. De aia a pierdut Victor Ponta, pentru că ajutat de consilieri a reuşit să enerveze cam tot ce se putea enerva prin România – oameni plecaţi din ţară cu familii aici, cupluri de cetăţeni care nu au putut avea copii, catolici, protestanţi, evrei, posesori de câini, pisici şi de acvarii, nu a fost nici o categorie uitată de consilierii PSD ca să nu fie enervaţi. Simplu.

c micuţ) De ce a câştigat Iohannis – simplu pentru că Ponta a pierdut pe mâna consilierilor, nu pentru că ar avea o carismă de invidiat, ar fi un cozeur fermecător şi nici pentru că arată bine. Ci pentru că natia asta nu avea ce vota în turul doi. Ca de obicei s-a aplicat tehnica votării răului cel mai mic şi iată că a câştigat un mic diavol nu chiar Satan în persoană.

Acestea fiind spuse, acum în 2016 nu regret nimic din trecut dar prezentul mă înfioară. De la Emil Constantinescu încoace nu am văzut un preşedinte mai slab pregătit pentru orice şi mai influenţabil ca Iohannis. Asta e, am scăpat întreg de sub Iliescu de două ori şi jumătate om trece şi peste asta.

Şi peste toate astea se adaugă şi o clasă politică absolut imberbă şi imbecilă. Până la urmă avem ceea ce am ales cu ură în 2012 şi tot aşa vom face şi în 2016.

2 Comments

Filed under Alegeri 2016, Dumb politics, Lichele de tranzitie